Muzeul Etnografic și de Folclor

Muzeul Etnografic și de Folclor ”Buna mea m-o învățat” a fost inaugurat și deschis în anul 2013, de către directorul muzeului, Lorena Pascu. Muzeul constă în două încăperi cu tematică distinctă și curtea. Prima încăpere este holul, decorat specific cu elemente tradiționale din alte comunități etnice aparținătoare altor popoare. Elementul cheie este reprezentat de manechinele tradiționale în miniatură, îmbrăcate în portul popular german tipic svabilor, precum și originare din Albania, zona Balcanilor, Bulgaria, Serbia. Inventarul conține, de asemenea, lada de zestre din zona Italiei, cuierul cu pălării și capișoane, leagăn tradițional pentru copii, originar din Basarabia, dulapul din lemn de nuc, sculptat cu modele medievale și, nu în ultimul rând, comoda, iar pe perete, telefonul arhaic confecționat cu corp și receptor din material lemnos. Lângă telefon, pe perete este poziționată oglinda sculptată, ceasul cu pendulă, aparatul radio pe lămpi.

În partea din dreapta, se poate vizita prima încăpere care deținea rolul de cameră de zi, însă se folosea și pe timp de noapte pentru dormit. În această încăpere se pot observa: patul pentru adulți, pătuțul pentru copil și postava, o altă ladă de zestre din zona Orăștiei, masa cu două scaune și lavița aferentă, destinată unei familii numeroase sau musafirilor, precum și scaunele pentru copii. Lavița este dotată cu ladă pentru depozitarea obiectelor vestimentare. Dulapul cu două compartimente (unul destinae obiectelor vestimentare lungi, așezate pe umerașe, iar al doilea pe post de etajeră unde se depozitau ștergarele), este dotat cu un obiect decorativ din dantelă croșetată manual, din bumbac, reprezentând obiceiul transhumanței. Lângă dulap este plasată mașina de cusut, obiectele destinate manufacturilor, vârtelnița, fusul, fuiorul, furcile, războiul de țesut complet, melița pentru cânepă, pieptenele pentru lână intitulat dărac, pieptenele propriu-zis,”râșchitorul” și ”urzitorul”.

Deasupra războiului, pe perete există un cuier decorat cu instrumente muzicale. Deasupra ușii este montat difuzorul (un aparat din vechime, asemănător cu radioul modern, prin care sătenii primeau informațiile importante). Pe partea opusă războiului este montată soba tradițională care conține un singur compartiment pentru încălzirea locuinței. Lângă sobă este prezent cufărul destinat obiectelor de preț, însoțit de un manechin în mărime naturală, îmbrăcat în port tradițional specific satului Ocolișu Mic. Pe perete se poate observa ceasul cu cuc.

Inventarul camerei este completat de obiectele mici: păpuși decorative îmbrăcate în port tradițional românesc din diferite zone ale țării, instrumente de scris, opaițul, oglinda decorativă, cutia de bijuterii, canta cu busuioc, precum și o culegere veche de publicații bisericești din anul 1930 - ”Oastea Domnului”, tipărită la Sibiu. Pe perete se află o icoană reprezentând pe Mântuitorul, recuperată din Biserica de la Sereca. Icoana este însoțită de ștergar tradițional. Pe dulap se depozitează vigurile de pânză de casă și cufărul mic cu gheme.

Pe pat se observă căpătâiurile, velința care acoperă patul, toate țesute la război și decorate cu motive geometrice din zona Orăștiei, precum și nelipsitele cărți de rugăciune. Podelele încăperii sunt acoperite cu preșuri țesute din fâșii de material neutilizat. Fereastra conține o galerie sculptată cu motive solare, unde sunt fixate perdeaua croșetată din bumbac alb și draperiile, în același stil precum cea localizată în bucătărie.

Ca un element inedit al colecției putem aminti culegerea de modele pentru broderie, țesături realizată manual.

A doua încăpere a muzeului este bucătăria dotată și utilată cu toate elementele tradiționale ale unei bucătării rurale. În bucătărie sunt amplasate două mese, una pentru adulți și cealaltă pentru copii, soba dotată cu ploatăn și ler, lavița de sub fereastră, un dulap pentru stocarea alimentelor, un cufăr destinat alimentelor, părsetiul din lemn, balanța pentru măsurarea cantităților, rafturile pe care se poziționau ulcelele.

În partea din dreapta sunt obiectele pentru prepararea aluatului pentru pâine (postavă sau covată, lopată – cărpătorul pentru manipularea pâinii, pristolnice pentru prescuri, tipsia, țăstul și tăvile), diferite vase din lemn, ciurul, piua pentru măcinarea semințelor, mojarul sau piulița pentru prepararea mujdeiului de usturoi. Pe perete ăsunt așeazate vasele pentru lichide, tâlvul pentru vin sau țuică, tuga pentru servirea la masa, precum și canceul confecționat din lut.

În partea stângă se află bădâiul pentru obținerea untului de casă, donițele pentru lapte, cântarul cu greutăți, măsurile de cereale, râșnița de cafea. Tot acolo se află lădoiul unde se depozitau cantități mai mari de cereale în saci. Măsurile specifice erau ferdela de aproximativ 22 kilograme și litra de aproximativ 15 kilograme. Un element suplimentar se numește uleiul utilizat pentru albirea obiectelor din pânză, cu leșie obținută manual din grăsime animală. Nu în ultimul rând, amintim caucul pentru ciorbe și supe, linguroiul care era utilizat alături de ceaunele mari pentru prepararea conservelor pentru iarnă, cobilița pentru transportarea vedrelor cu apă, și ceaunul propriu-zis fixat pe suport.

Inventarul tradițional al bucătăriei este completat de obiectele mici: străchini și farfurii de lut, decorate cu modele tradiționale, în centrul lor fiind pictate elemente fructale, florale, geometrice și animaliere (cocoșul), ulcioare de diferite mărimi, cănile de diferite dimensiuni, castroanele și oalele de lut mari, pleosca de vin sau țuică, lingurile scuptate din lemn, coșurile de nuiele. Un element inedit al bucătăriei este lustra obținută din lut, precum un țest.

Tavanele încăperilor sunt din lemn, cu grinzi aparente. Văruiala respectă una dintre culorile agreate, alb sau albastru, obținută din pigment natural, organic a cărei rețetă este păstrată cu sfințenie secret până în zilele noastre. Aceeași tehnică este utilizată pentru întreținerea și recondiționarea pereților exteriori ai casei și anexelor.

Lăsând în spate interioarele muzeului, se ajunge în tindă, de unde există acces pe scări de lemn în curtea muzeului. Acesta constituie un areal dotat cu moară de vânt din lemn, car pentru boi, plugul utilizat în munca pământului și un spațiu destinat jocurilor copilăriei, situat în spatele muzeului. Calea de acces se realizează printr-o alee pavată cu piatră (lespede) extrasă direct din râu, curtea fiind împrejmuită cu gard viu. Tinda prezintă clopoțel care îndeplinea rolul de sonerie. Tot la tindă se regăsea întotdeauna simbolul national – drapelul.

În mod normal, muzeul ar fi trebuit să conțină în partea de demisol pivnița, dar în prezent, rolul acestei încăperi este înlocuit de spațiul special destinat desfășurării unor activități menite să promoveze și să conserve folclorul românesc.