ARTA MEȘTEȘUGULUI

Cojocăritul a cunoscut o dezvoltare mare, fiind un meşteşug prin care se confecţionează pentru nevoile populaţiei săteşti: cojoace, pieptare şi căciuli din piei de ovine.

Pentru confecţionarea cojoacelor şi pieptarelor s-a folosit pielea de oaie cu blană cu tot, fiind croite pe o masă specială.

Cojoacele şi pieptarele de sărbătoare, ca piese deosebite ale costumului popular din judeţul Hunedoara, se individualizează în funcţie de câteva aspecte: aria geografică de provenienţă, vârstă şi statut social.

În satul Costeși, cea mai conservatoare în ceea ce priveşte portul popular, pieptarul din piele de miel a cunoscut în evoluţia sa două forme: înfundat şi despicat.

Pieptarul înfundat era purtat de toți oamenii satului, precum şi de copii. Aceste pieptare erau ornamentate cu broderie de mătase sau bumbac, formând în faţă şi în spate cununi compuse din motive florale. (fig. 9)

Cu toate că în zilele noastre aceste minunate pieptare nu se mai realizează, sătenii au încercat să reproducă delicatele modele pe stofă albă, păstrând însă culorile specifice. (fig.10)